Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Cluj, desfășoară în această perioadă un amplu proiect de reconstituire a tradițiilor și obiceiurilor din satele clujene.
În acest sens, la Orman a fost reconstituită claca de tors, țesut și depănat, cu ajutorul sătenilor și a unor fii ai localității, reuniți în Asociația „Tradiții Ormănene”, coordonator Aurora Cozma. Manifestarea a avut loc la muzeul satului, amenajat de Asociație în două încăperi ale Școlii, dar și la casa familiei Oros. Într-un cadru ce te transpune în casa tradițională de altădată, femeile au tors lână și cânepă, au țesut și au depănat, iar la final au fost ospătate cu bucate pregătite după rețete vechi: mălai cu slănină, plăcinte cu brânză de oaie, cocoradă cu brânză de oaie și morari, vărzari, pancove și colac cu nucă.
Întregul obicei a fost fotografiat și filmat pentru arhiva instituției. Totodată, în această perioadă se lucrează la editarea unui film documentar etnografic despre acest obicei, cu subtitrare în limba engleză, care va fi lansat în perioada următoare, în cadrul spectacolelor de folclor organizate de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
Filmele documentare realizate constituie o bază de date utilă atât celor care doresc să cerceteze tradițiile și obiceiurile, dar și tinerei generații, pentru a se familiariza cu viața satului de altădată, să se apropie de tradițiile populare și să le trezească tinerilor interesul și dragostea față de patrimoniul cultural românesc. Totodată, aceste filme vor fi prezentate și colaboratorilor din străinătate, în cadrul proiectului „Tradiții clujene în țară și peste hotare”. În acest scop, filmele vor fi puse la dispoziția celor interesați pe canalele media ale instituției, dar vor fi prezentate și în cadrul proiectelor educative, derulate în școlile din județ.
Claca de tors se desfășura periodic în vatra satului și avea loc toamna târziu, sau în serile lungi de iarnă. În Orman, la clacă participau femeile din sat, chemate de o gazdă, de obicei o femeie mai înstărită sau care avea fete de măritat și trebuia să le termine de pregătit zestrea. Era multă cânepă sau lână de tors, așa că avea nevoie de ajutor să termine lucrul până venea primăvara și se ieșea la hotar, la muncile câmpului. Într-o zi din săptămână, dar niciodată miercuri sau vineri, ajutoarele erau chemate la casa gazdei să toarcă, să depene și să țese. În timpul lucrului femeile povesteau ce s-a mai întâmplat prin sat în ultima vreme, care fată cu ce fecior povestește și ce tineri urmează să facă nuntă. Ca să aibă mai mult spor, cântau ori spuneau ghicitori. La terminarea lucrului se alăturau și bărbații femeilor venite în clacă, iar gazda îi omenea pe toți cu mâncare și băutură și le mulțumea pentru ajutor.
